Cum s-a dat premierul pana acum – de ce Iohannis nu e obligat de nimic

Discutia politica a ultimelor zile a fost: E corect sa-l refuze Iohannis ca premier pe Liviu Dragnea daca PSD castiga alegerile? Pesedistii l-au acuzat pe Iohannis ca astfel ar incalca Legea fundamentala, Constitutia.

Ca sa analizam asta, dar si cum s-a facut pana acum, trebuie sa pornim de la o premisa realista – e practic imposibil ca PSD sa aiba peste 50% din Parlament

Chiar daca ar avea, Constitutia nu spune clar ca presedintele trebuie sa desemneze ca prim-ministru pe cine doreste respectivul partid:

ARTICOLUL 103
(1) Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament.

Cu atat mai putin ar putea fi obligat presedintele sa-l desemneze premier pe cel propus de cel mai mare partid. Presedintele nu este obligat de nimic pentru ca

are rolul de reglaj, de asigurare a unei majoritati parlamentare care sa reflecte vointa poporului, nu cel mai mare scor. Cel mai mare partid nu inseamna o majoritate. Vointa poporului, fireste exprimata indirect si imperfect, nefiind o democratie plebiscitara, dar care trebuie sa grupeze cateva partide care au impreuna peste 50%

Dau un exemplu: Sa zicem ca un partid extremist ia 28% din voturi si e cel mai mare din Parlament. Nimeni nu vrea sa se alieze cu el. De ce ar numi presedintele un premier din randurile sale, stiind ca toti i se opun? N-ar obtine in veci o majoritate parlamentara. Constitutia ii lasa presedintelui rolul de a ajuta la formarea acesteia, nu de a fi contabil. La urma urmei, are legitimitatea votului popular.

Intrebare: Poate presedintele sa impuna un alt premier decat al unei majoritati anuntate de partide?

Da, daca e de acord si Parlamentul. Sigur ca Parlamentul s-ar putea teme de dizolvare daca respinge de 3 ori propunerea de premier. Dar si presedintele se poate teme de o suspendare, asa ca e greu sa ajungi acolo.

Doar ca factorul decisiv nu e asta. Factorul decisiv e, asa cum aratam in articolul in care spuneam ca Guvernul il vor face Iohannis si scorurile partidelor mici., nominalizarea unui premier care vine cu o oferta catre parlamentari: putere si influenta.

Atentie, vine spre parlamentari, nu spre partide. Pentru ca in Romania ii poti lua „la bucata”. Sau poti face partide tocmai cu scopul asigurarii unei majoritati. PSD a facut asta in 2000, cand abia dupa un an a avut singur peste 50%, preluand transfugi, mai ales din PRM. Pana atunci guvernase printr-un acord cu UDMR si, surpriza, cu PNL-ul lui Valeriu Stoica.

PDL a facut-o in 2009. Teoretic, PSD si PNL, cu oamenii intrati, avea majoritate. Doar ca multi au fost atrasi de Boc si, la inceput, au votat Guvernul Boc „pe persoana fizica”, apoi prin intermediul vehiculului UNPR.

USL a facut-o in 2012, cand a dat jos Guvernul Mihai Razvan Ungureanu si a guvernat cu acelasi UNPR. Apoi PSD a facut-o in 2014, cand a rupt o parte din PNL si a ajutat la crearea ALDE (in cele din urma).

Hai sa vedem si cum s-a dat premierul dupa Revolutie si cum s-a tinut seama de majoritati, propuneri si asa mai departe. Atentie mare la momentul 2004:

1) 1990– era clar, Frontul Salvarii Nationale avea 66%, premier putea fi doar propunerea sa, Petre Roman.

2) 1992 – Premierul l-a dat un partid care nu avea, teoretic, o majoritate de guvernare (FDSN) asumata clar si public. De fapt, era sustinut de „patrulaterul rosu” PUNR, PSD, PDAR, PRM. Acestea au intrat la guvernare oficial abia prin ’94-’95. Totusi, Vacaroiu nu a fost un premier cu asumare politica deschisa, el s-a inscris in FDSN devenit PDSR (stramosul PSD) abia spre sfarsitul mandatului.

3) 1996 – clar de asemenea. CDR era si cea mai mare formatiune si avea si o majoritate solida cu USD (PD+PSDR-ul lui Cunescu) si UDMR.

4) 2000 – Cam la fel de clar. Partidul cel mai mare, PSD, a dat premierul.

5) 2004 este un caz foarte special, care merita atentie.

Cel mai mare scor in alegeri l-a avut Uniunea Nationala PSD+PUR. Mai mult, UDMR anuntase anterior ca sustine PSD+PUR pentru o majoritate parlamentara.

Ce a facut presedintele Basescu? A refuzat sa numeasca pe cineva de la PSD, a propus pe cineva de la Alianta DA, a doua formatiune ca numar de voturi. Pe acelasi principiu, ca nu dai porumbelul din mana, PUR si UDMR au schimbat taberele si au sustinut premierul Aliantei DA, care a fost accepta de Parlament cu o majoritate lejera. Premierul nu l-a dat alianta care a castigat alegerile, nici macar coalitia de guvernare anuntata.

Premierul respectiv se numea Calin Popescu Tariceanu, cel caruia acum o miscare identica i se pare neconstitutionala.

6) 2008 – partidul cu cele mai multe mandate parlamentare a fost PDL si a primit mandatul de premier. Mai mult, a reusit sa evite situatia in care o alta majoritate (PSD-PNL) sa se fi format impotriva sa, aliindu-se chiar cu marele rival PSD.

7) 2009 este un alt caz special. Poate cel mai interesant.

Pe scurt, Guvernul Boc a fost dat jos de PSD si PNL prin motiune de cenzura. Aceste 2 partide (plus aliatii PC, plus UDMR, plus grupul minoritatilor) au anuntat ca sustin un alt premier. Numele lui – Klaus Iohannis. Basescu a refuzat sa il propuna ca premier, venind in schimb cu varianta Lucian Croitoru si, dupa respingerea ei, cu Liviu Negoita (care nu a mai apucat nici sa fie audiat in Parlament).

Ei bine, dupa ce Basescu a castigat alegerile prezidentiale, la doar vreo 2 luni distanta, el a venit cu alta propunere de premier. Din nou Boc, propunerea PDL. UDMR a anuntat ca schimba tabara si il sustine. Dar tot nu erau destui oameni. Teoretic, PSD si PNL inca aveau o majoritate parlamentara. Practic, asa cum am spus mai sus, odata premierul propus, le-au rupt „bucati” din partide si s-a creat o majoritate cu Emil Boc premier.

Parlamentul (nu partidele parlamentare) a decis.

Aproape la fel a fost cazul in 2014, cand PNL a plecat din guvern. PSD a strans o majoritate cu oameni transferati de la PP-DD bucata cu bucata, apoi de la PNL pe „persoana fizica”. Si mai apoi a fost creat noul UNPR, adica ALDE. Daca toti parlamentarii ar fi ramas la partidele pe listele carora au intrat in Parlament, PSD nu avea majoritate pentru Guvernul Ponta 3.

Remarcam si anul 2012, cand MRU a fost dat jos si majoritatea parlamentara l-a fortat pe Basescu sa il accepte ca premier pe Victor Ponta. Presedintele putea si atunci sa refuze, constitutional, insa politic ar fi insemnat un dezastru.

Concluzia: Pentru a avea un premier e nevoie de vointa a 2 elemente – un premier nominalizat si o majoritate parlamentara. Uneori presedintele forteaza vointa Parlamentului si schimba majoritatea anuntata initial. Alteori nu poate face asta fara sa riste o suspendare, desi direct nu il forteaza niciun text constitutional, ci doar calculele sale.

Cu alte cuvinte, PSD poate castiga alegerile si chiar anunta o majoritate cu ALDE (si UDMR), propunand premier pe cineva din randurile sale. Dar daca Iohannis nominalizeaza pe altcineva, acel premier desemnat poate sa stranga o majoritate in jurul sau. Cu PNL plus USR plus (eventual) alte partide. Sau cu PNL plus USR plus oameni din alte partide.

Share This:

Lasă un comentariu

Close