De ce Antenele nu vor muri (acum)

Am vazut zilele astea o adevarata efervescenta dupa condamnarea lui Dan Voiculescu. Oameni care se bucurau, faceau glume, unii chiar petreceau. La propriu, oamenii efectiv dadeau petreceri dupa condamnarea „liderului spiritual” al Antenelor. Cu intalniri, imbracati in haine de gala, cu sampanie samd.

Bineinteles, discutiile s-au purtat de la „s-a facut dreptate” pana la „s-au grabit sa-l condamne”, chiar daca procesul dura de 6 ani si daca mai dura un pic probabil ca nici nu-i mai prindea in viata pe cei implicati in el. In fine. Ceea ce vad insa e ca multi se grabesc sa vada un „sfarsit” in asta, mai précis sfarsitul trustului Intact. Cred ca e vorba de wishfull thinking. Cu toate laturile aruncate, cu toate loviturile primite, Antenele nu vor disparea prea curand, ba chiar cred ca o vor duce destul de mult timp. Asta in ciuda vaietelor lor, la care de altfel ne asteptam. Cei care cred asta vor fi dezamagiti. Antenele vor rezista. Antena 3 va fi aici, oricat de urat le va parea unora. De ce? Uite aici:

Continuă lectura

Pentru toate fetele pe care nu le suna

Nu, nu e „ceva”.

Nu e ca nu are timp. Cat i-ar putea lua sa te caute? Ok, sa zicem ca lucreaza 27 de ore din 24. Dar in fiecare zi, saptamani la rand?

Nu e ca „nu are semnal” sau e plecat. Unde, pe Marte sau, mai rau, Adunatii Copaceni?

Nu e pentru ca „e complicat” sau „e un baiat rau”. Astia sunt, de fapt, tipi capriciosi care profita de slabiciunea fetelor din jur (mai ales daca ei arata si bine).

E pentru ca pur si simplu NU PREA VREA SA TE SUNE. Daca esti intr-o relatie/combinatie/chestie dubioasa cu un tip si nu te suna, mergi mai departe! Gaseste-ti altul! Poti face inainte un mic test – il suni tu o data (cu un motiv sau nu), iti pui cel mai misto comportament non-pitzi si vezi ce se intampla dupa. Daca nici atunci nu te (prea) suna, adica deloc sau la cateva zile in cel mai bun caz, nu mai spera ca o fraiera!

Vad hoarde de fete care tot spera ca „poate…”. Nu, frate! Cand iti place mult o fata, ba chiar ai inceput o chestie cu ea (sau vrei sa incepi), o suni, o cauti, vrei sa-i vorbesti, sa o intalnesti. Asta e adevarul. Nu o suni atunci cand nu vrei sa o suni. Poate ai altele, poate ai altele pe cap in afara unei relatii cu ea.

Uite de asta, de cele mai multe ori, baietii „domina jocul” cu fetele. Pentru ca se bazeaza pe lipsa de vointa a unor fete care tot asteapta sa fie sunate si tot spera in dragoste cand sansele sunt minime.

Cand te simti batran in jur de 30

…cand ai prins vremurile in care sex-simbolul masculin al Romaniei era Petre Roman !!!!

….cand copiii iti zic „sarut mana” si „tinerii” de 16-17 ani sau, tragic, si mai mari, iti spun „dumneavoastra”. Ziceti ca nu stiti cum e !

….cand vezi fete de 14-15 ani dansand lasciv (mimand sexul) si nu-ti mai zici „ce misto” (ca atunci cand aveai tu 14-15), nici „ha ha, uite la naroadele astea !” (ca atunci cand aveai 24-25), ci doar „ce dracu’ e in neregula la copiii astia prosti din ziua de azi ?”

…cand stii melodia „Vine politia !”

…cand verisorii tai, pe care ii purtai pe urmei cand erau dolofani ca niste dovlecei, sunt la facultati, au prietene, conduc masini. Si te pot duce ei pe umeri !

…cand stii ca ai dansat pe muzica alora de la Genius. La banchetul de a cincea !

…cand te intorci in judetul de bastina, mergi in club (fortat, ca oricum nu-ti mai plac cluburile de acasa) si nu mai gasesti niciun prieten, ba se intampla sa fii cel mai batran de acolo. Infricosator!

…cand te combini cu o fata care, cand tu erai in primii ani de liceu (si urat, slab, netuns si cu cosuri), ea era atat de mica incat se ridica pe varfuri ca sa te vada cand treci prin fata apartamentului ei.

….cand realizezi ca ai prins vremurile de la inceputul anilor ’90, cand se folosea „ciumeg” in loc de smecher. Mai stiti cuvantul ?

…cand fetite pe care le stiai de cand erau in scutece si pe care, eventual, le-ai tinut pe genunchi, acum sunt „bunaciuni” din alea bine cladite…Si pe care nu mai ai voie sa le tii pe genunchi. Unele sunt oricum prea inalte, ar fi ciudat 🙂

….cand stii ca ai prins vremea cand Andreea Banica era in trupa „Exotic” si canta ceva cu „instinctul meu de fata mare nu ma-nsala”. Ea sau una din ele.

….cand intalnesti foste colege sau fosti colegi ai caror copii trec in clasa a treia ! Sau mai rau !

…cand stii primul hit al lui Costi Ionita si trupa in care canta ! Indiciu: e dinainte de ala cu Adrian Copilu’ Minune, cu „O,viata mea !”

….cand iti dai seama ca zici de „O, viata mea” si aia un pic mai tineri habar nu au de melodie si te cred manelist pentru ca o stii, desi era cea mai ascultata piesa din Romania.

…cand ai mancat banane in comunism. Doar de doua ori, ca nu se gaseau. Si cand ai venit acasa la ai tai si i-ai intrebat „ce e ala cascaval”, ca auzisei la vecini despre „minunea” asta.

Cand ma intristeaza colindele

Am ajuns sa nu mai suport sa aud colinde. Nu pentru ca nu imi plac cantecele, din contra. Pentru ca vad, in fiecare zi, in tramvai si metrou, cine le canta si de ce. Colindele nu mai sunt (demult) chestii care ne aduc aminte de sarbatori, care ne „lumineaza” in drum spre casa. Sunt modalitati de a cersi. Deghizate. Prost deghizate. Cand ii vezi pe tiganusii aia muciosi care ingaima niste melodii pe care oricum nu le stiu sau pe fetitele alea blonde pe care le impinge mama cand isi pierd vocea, nu te ia deloc bucuria sarbatorilor.Poate tristetea si jena.

La fel si cu aia care vin la usa ta. Nu sarbatoresc nimic, vor doar sa-ti ia banii. Stateam si ma gandeam zilele astea de cand nu am vazut un colind adevarat.

Cheloo, esti un cretin !

N-am o problema cu oamenii care urasc homosexualii. Doar ca ii consider primitivi. Ramasi in urma. Cand nu-i consider altfel.

Spre exemplu, pe Cheloo de la Parazitii il consider cretin. Ca sa nu zic jegos, desi asta ar trebui sa fie primul cuvant folosit. Caci asta trebuie sa fii cand iti bati joc de un om, la o emisiune TV, doar pentru ca e homosexual. Sau ca e orice altceva ce tine de natura lui. Ca e negru, chinez, ca are coarne, care-i faza ? Trebuie sa zici ca il dispretuiesti pentru tot ceea ce e, cum a facut asta la X Factor ?

Ca sa fie clar, inteleg sa ai o retinere fata de homosexuali. Instinctiv, sa ai o jena, o ce vreti voi, un sentiment de respingere. Sau de disconfort. Fara sa vreau, l-am simtit si eu in unele randuri. E normal, homosexualitatea e ceva neobisnuit si, in general, condamnat.

Dar de aia nu mai suntem in Evul Mediu. Dar de aia suntem oameni, nu animale. Nu porci. Sa ne mai controlam, sa incercam sa intelegem. Sa acceptam ceva logic. Si, daca totusi nu putem controla ce gandim, sa controlam ce spunem. Spre exemplu, eu nu suport idiotii, dar le-o spun doar acelor idioti care nu sunt binevoitori.

Homosexualii asa sunt ei – nu aleg sa fie asa si chiar daca ar vrea, care ar fi problema ? Nu-i o boala sau un viciu sau un pacat sa fii homosexual, cum cred unii batuti in cap. Si cu ce m-ar deranja pe mine ca unul face sex cu alt barbat sau ca unei femei ii plac alte femei ? Eu ii zic prietenei mele mereu sa mai luam o fata cu noi, dar imi da cate o palma peste cap drept raspuns.

Lasa-i sa fie ! N-am auzit sa fi murit nimeni ca e altcineva homosexual. Mai sunt, desigur, prosti care cred ca homosexualii pot „contamina” copiii sau pot influenta alti adulti. Frate, nu ! Daca nu esti homosexual de la mama ta, nu poti deveni ! Invata asta, Cheloo, cretinule ! Mai citeste, mai intreaba !

P.S – Va asteptati sa il dea cineva afara pe Cheloo de la Antena 1 pentru ce a facut ?

Oamenii care ne conduc (I)

Cineva mult mai destept decat mine spunea, iar citarea e aproximativa, ca poporul ar fi ingrozit daca ar sti de ce oameni mici e condus.

Haideti sa va spun cateva povesti simpatice cu mari politicieni de-ai nostri. Adevarate. Serialul asta o sa va placa.

Povestea 1. Gigi.

Prima mea zi la facultatea, a doua zi in Bucuresti. Venisem fara sa stiu unde o sa stau, dar o prietena de familie mi-a gasit rapid, la anunturi. Ceva ce fusese sediul unui partid, pe vremea cand il conducea o mare, stelara figura a societatii romanesti, Viorel Lis. Ala il abandonase si acum fostele birouri erau inchiriate pe post de mini-garsoniere. Apropo, tot acolo filmau aia de la grupul „Voua”, cand ziceau ca transmit din Balta Alba-Salajan. Recunosc, am intrerupt filmarile de vreo doua ori iesind in pijamale sa vad ce dracu’ sa intampla la usa mea.

Povestea mea e lunga, dar nu asa interesanta ca a fostului partid al lui Lis. Care a fost preluat de o alta figura stelara a politicii romanesti. Gigi, pe numele lui. Celebrul Gigi. Acel Gigi. E, si cand omul nostru si-a mutat simbolic harul in partidul asta, m-am mutat si eu. Tot in sediu, cateva camere mai incolo, cu inca doi. Vecinii nostri erau o prostituata, un fost puscarias si un cuplu. Plus alti studenti, perete in perete cu noi.

Si am trait noi bine acolo, chiar in Centrul Vechi, la doi pasi de Club A, cand ne-am intalnit cu vointa binefacatorului. Binefacatorului altora, ca sa vezi ce ne-a facut noua.

Vine unul din bodyguarzii lui intr-o zi, cand nu eram acasa (spre norocul lui 🙂 ) si bate gingas, cu pumnul in usa. Iese colegul meu, cu o figura terifiata.

„-Cui platiti voi chirie aici, ba?”, latra asta.

-Lu’ tanti Lili (vicepresedinta partidului)”

– Tre’ sa va mutati ba de aici, ca domnu’ Gigi nu stia ca sunteti aici. Dar nicio problema, va da domnu’ Gigi bani, va gaseste si unde sa stati”. Si pleaca.

A mers la camera colegilor. Astia erau mai in culpa, fara vina lor. Sediul partidului, care era chiar langa ei, avea, dintr-o eroare, acelasi numar cu camera lor. Si veneau oamenii sa se inscrie si nimereau peste ei – ba in chiloti, ba cu bautura, ba te mai miri cum.

Intra dulaul bodyguardul, fara sa bata, merge pana in mijlocul camerei si nu zice nimic. Vecinii nostri, niste slabanogi buni de gura, nu de bataie, nu ziceau nimic. Ala, nici atat. Pana la urma, astia prin curaj:

„- Va putem ajuta?

– Ba, voi sunteti studenti sau aurolaci?

– …Ssstudenti.”

Pana la urma, au scapat nevatamati. Ne-am strans noi, am discutat – „ba, daca ne da si bani…e chiar bine, ma, ne si gaseste…”

Pe dracu’! A venit altul care lucra pentru „partid” si ne-a transmis ca e ordin sa ne mutam urgent. „Azi e miercuri, pana vineri sa nu mai fiti aici!” Adica peste doua zile. Da, ma. Cand nu sunt televiziuni, fraierii care n-au unde sa stea nu sunt interesati si nici de ajutat. Ba din contra.



Povestea 2. Dani

Sun eu, ca un jurnalist constiincios, un remarcabil politician roman, cunoscut pentru ca a dat cu bata in balta pe unde a prins-o si a fost recompensat pentru asta cu mari functii in stat, de la senator la ministru. Il intreb eu pe om o chestie, imi raspunde iritat, ii mai zic eu ceva si incepe.

– Ahaa…lasa ca stiu eu ca vreti sa ma faceti! Sunteti la ordinul lui Basescu, a?

– „Nu suntem si nu sunt la ordinul nimanui”, ii zic eu, surprins la inceput de ghiolbania lui, asta pentru ca putini politicieni sunt atat de varza incat sa vorbeasca asa cu presa, mai ales ca doar ii pusesem o intrebare sa lamuresc o chestie, politicos si de bun simt, asa cum vorbesc cu toti politicienii.

– Lucrati pentru Basescu! Nu sunteti jurnalisti buni!

Incep sa ma enervez. – „Va auziti ce tampenii spuneti?”, ii mai zic o data. Vedeti ca aici vorbiti cu jurnalisti corecti, nu cu televiziunile alea ale voastre la care va duceti sa va ridice mingea la fileu.

– Dumneata esti, personal, omul lui Basescu!, mai zice asta.

(E prost, zic eu in gand, n-ai ce-i face omului!)

– Du-te la Basescu sa-ti dea banii! , mai delireaza asta si tot continua asa.

Ii mai atrag o data atentia ca vorbeste aiureli, ca stiu ca e o raritate sa discute cu un jurnalist de la un trust care nu e instrumentul vreunui partid, doar ca sa-l aud strigand „Ceeee? Imi luati dreptul la libera exprimare?” (eu lui?)

Si cand da omul semne ca vrea sa inchida ii zic si eu una.

-„Nu sunt jurnalist bun? Dar dumneavoastra sunteti parlamentar bun? Mai tineti minte cand v-am sunat eu sa va intreb despre aderarea Romaniei la Schengen, cand v-am zis ca Elvetia, Liechtenstein si Norvegia vor opune dreptul de veto?”

(Am sunat o data – si am facut articol, fireste – aproape toata nou-infiintata Comisie de Afaceri Europene a Senatului si le-am pus o intrebare-capcana, ca state care nu sunt in UE -dar sunt parte a acordurilor Schengen- isi vor opune dreptul de veto in Consiliul UE. A fost singura data cand am pus o intrebare-capcana. Evident, niciunul n-a avut habar ca astea nu pot face asa ceva…nefiind in UE. Dani al meu si cu celebrul Ghise au muscat-o cel mai rau, dar asta m-a tinut minte).

A ezitat cand i-am adus aminte: „-Nu eu trebuia sa stiu, ministrul de Externe trebuia sa stie!”

Am inceput sa rad. „Mai puneti mana pe o carte!” Si i-am inchis telefonul. Cred ca a fost singura data cand m-am certat cu un politician la telefon.



Povestea 3. Flori

Mare agitatie mare in judetul ala. Se pusesera studentii in miscare, ii mobilizau liderii lor pentru o cauza nobila. Ecologista. Trebuiau sa planteze cateva mii de pomi.

Entuziasm mare – „uita ca noi, studentii, facem!” S-a dat si la televizor, si la radio.

Au plantat studentii nostri de au spart. Mult de tot. Gratis, normal, ca doar era o cauza nobila, ce dracu’? Pentru ca dupa cateva zile sa afle. Fusesera fraieriti. Ei credeau ca o fac pentru mediu, dar au aflat ca plantasera de fapt plantatia deputatului pe nume…ca sa-l alintam…Flori.

Va urma…

Momente jenante

V-ati intalnit vreodata cu cineva pe care nu l-ati vazut de mult timp? Nu prieten, ci om pe care il stii. Si ati vorbit, asa? Cum va mai e….dar aia…?

Mereu ma vad cu asemenea oameni si mai schimbam vorbe si glumite. Dar ati simtit vreodata ceva mai jenant decat sa vorbiti cu persoana respectiva, apoi sa intrebati ceva de genul „dar mai locuiesti in?” sau „mai esti cu?” si sa-ti dai seama ca ai facut o gafa imensa, caci, desi stiai persoana, o confundai cu altcineva?

Haina il face

Printre obiceiurile mele larg apreciate in public se regaseste si acela de a purta haine. Ce fel de? Blugi, adidasi albi si ce-o mai fi. Tricouri, camasi sau, preferatele mele, camasi doar cu gulerul calcat, pe sub pulovere. Si glumesc doar uneori.

Dar…uneori..trebuie sa ma imbrac la costum. Unul am. Dar bun. Smecher, elegant, cumparat de frate-meu pentru mine, pe banii mamei, pentru ca eu sunt prea zgarcit sa dau atatia bani si m-am opus. Pe scurt, ca lumea. Bai, si sa vezi ce efecte are. Ma des-boschetarizeaza. Jur. Spre exemplu, m-am intalnit cu un personaj relativ important, acum vreo cateva saptamani. Eu la costum, elegant, sharp, el in pulover. S-a uitat la mine cu un sentiment de relativa inferioritate si mi-a baguit …”eu nu mi-am luat costum”. Am fost finut si l-am mintit ca o sa mai am o intalnire si imi trebuia costum…Dar l-am dominat pe toata durata convorbirii. Ma simteam bine. La alta intalnire, tot cu oameni importanti, intru eu si ma intreaba cel mai important tip de acolo….”domnu’ Lucian, ooo…e ceva schimbat la dumneavoastra…v-ati tuns?” Ii dau un raspuns la fel de tamp – „mi-am luat costum” (precedentele dati cand ma vazuse aveam fie un tricou verzui cu cerbutz pe el, fie o camasa prost aleasa).

Cu alta ocazie, merg Lucian pe strada in costumul lui, si cu un palton pe masura, de data asta cumparat chiar de el (scrasnind din dinti, doar am zis ca sunt zgarcit). Si trece pe langa un cantaret din asta mai mult cersetor, cu acordeonul – „sa traiasca dom’ director”, zice asta. M-a pufnit un ras si m-a tinut vreo 10 metri, de ascundea lumea copiii mici de mine. Dar ma simteam bine. Am zis „bai tampitule, petreci tu 27 de ani si nu-ti dai seama de valoarea hainelor elegante? Te bazezi pe umorul de doi bani si pe celebra replica „scuze ca te-am luat de cur, eram beat” ? Frateee….

Si am plecat glont sa-mi mai iau. Am mers pe jos prin centrul Bucurestiului, pe frig, in costumasul si paltonasul meu, in care ma simteam foarte smecher. Intru intr-un magazin, imi iau o cravatuta, intru in altul, imi iau un sacou. Si sa vezi cum…deja jucam un rol, cu paltonul pe mana, cu…eram tare mandru de mine. Si vanzatoarele deja credeau ca sunt vreun dintr-asta cu bani, cu..de-asta care cumpara costume si asa mai departe. „Ne vin marti niste…” …nu mai stiu ce dracu’. Am parut interesat, mi-am ascuns mojicia obisnuita si le-am salutat elegant si oarecum curtenitor.

Am iesit foarte mandru de mine. Am iesit, m-am mai plimbat sa ma simt foarte smecher si apoi am luat taxiul. Am ajuns acasa si-am constatat ca am racit si ma simt ca dracu’.